În rândurile ce urmează, veți afla SECRETUL din spatele celor mai bine realizate grătare din România, din punct de vedere funcțional, estetic și al rezistenței în timp ( 10 ani Garanție! ).

Povestea începe prin anii ’50, când strabunicul meu, Dragomir Apostol, i-a cerut bunicului meu, Dragomir Nicolae, să-l ajute să curețe (scuture) soba din salonul casei. Intâmplarea a făcut ca una dintre vecine să vină-n vizită și să asiste la întregul “spectacol”!
Surprinsă de rezultate, aceasta a dus vorba în tot cartierul…că Nicolae a lui Arsenie se ocupă cu sobe. Așa se face că bunicul meu, Dragomir Nicolae, a devenit unul dintre cei mai cunoscuți sobari-coșari din Galațiul anilor ‘60. Desi n-avea multă școală (doar 7 clase), reușea să realizeze, cu ajutorul acestei meserii, adevărate opere de artă, pe care oamenii le apreciau foarte mult. Pe masură ce tatăl meu creștea, bunicul îi sădea și-i creștea dragostea de a ciopli cărămida, de a plimba fumul prin soba care urma să le ofere oamenilor căldura .

,,Cel mai important lucru (când te joci cu focul!) este de a conștientiza responsabilitatea pe care o ai odată cu punerea în funcțiune a sobei, respectiv a coșului. Orice greșeală de construcție poate duce la adevărate drame”, povestea bunicul Dragomir.

Însă, pe măsură ce anii treceau, numărul cartierelor de case se micșora, în locul lor apărând cartiere cu blocuri. Astfel, tatăl meu, Dragomir Florin, a fost nevoit să-și găsească o altă meserie de baza, și anume..cea de zugrav, pe care o practică și-n ziua de azi.
Venind dintr-o familie de muncitori, și susținut de mama, după absolvirea liceului, m-am îndreptat către Facultatea de Construcții București, care m-a ajutat să îmbin noțiunile de teorie a constructiilor..cu secretele meșteșugului tradițional.
La început, am construit și amenajat case.
Simțeam însă nevoia de a face altceva, lucruri deosebite. Și..cum sobele sunt și astăzi la fel de puțin căutate, am încercat și am reușit să adun functionalitățile tradiționale din bucătăria românească (grătarul, soba cu plită pe lemne, cuptorul pe vatră, afumătoarea, proțapul pt. berbecuț, masa de lucru, chiuveta, s.a.m.d.) în adevărate sanctuare pentru gătit, la care “se roagă” aproape toți prietenii și apropiații clienților mei.

Sunt mândru că am reușit să inventez meseria de Grataragiu în România (meșter care construiește grătare simple și multifucționale 12 luni/an) și..se pare că, în ultima vreme, pentru foarte mulți, am devenit și un fel de muză!